Banii nu aduc fericirea dar o mentin. Din pacate. Ma-m saturat sa depind de ei. Vreau libertate. Ma simt ca intr-un labirint. Fiecare intersectie, fiecare carare, ma duce tot mai departe de visele mele. Si asta din cauza lor. Nu mai pot face nimic. Pentru prima oara inghit in sec si vreau acasa.

Absolutul

Nu suntem complet izolati. Trecatoarele momente de compasiune in fata frumusetii care le traim cateodata alaturi de alti oameni, momentele de solidaritate in fata durerii sunt un soi de fragile trecatoare punti care-i unesc pe oameni peste prapastia fara fund a singuratatii. Fragile si trecatoare, aceste punti exista totusi si, chiar daca s-ar pune tot restul la indoiala, ele ar trebui sa ne ajunga, ca sa stim ca exista ceva inafara inchisorii noastre si ca acest ceva e valoros si da sens vietii, poate chiar sens absolut. De ce trebuie atins absolutul, asa cum pretind filosofii, prin cunoasterea rationala a tuturor experientelor si nu prin vre-un extaz neasteptat si instantaneu, care sa ilumineze brusc vastele domenii ale absolutului? Dostoievski ne spune prin intermediul lui Kirilov: "Cred in viata vesnica de pe lumea asta. exista clipe cand timpul se opreste brusc, pentru a face loc vesniciei." De ce sa cautam absolutul in afara timpului si nu in aceste clipe trecatoare, dar puternice, cand, la auzul vre-unei note muzicale sau al vocii unui semen, simti ca viata are un sens absolut?

Acesta e, pentru mine, sensul sperantei si ceea ce, impotriva sumbrei mele viziuni despre realitate, ma mana o data si inca o data spre lupta.

Rahat intre Biscuiti!

Sunt sclavul muzicii. Schimb muzica, imi schimb starile. Noaptea nu mai am somn, ziua nu mai am viata, nimicul ma impaiaza, timpul isi bate joc de mine, eu imi bat joc de el, schimbam rolurile si nimicul, ca un carcel dureros, ma impaiaza din nou. Cand la un final de conversatie cineva imi ureaza "o zi buna" sau " o seara placuta" imi suna inevitabil a injuratura.
" O zi buna!", " Du-te draq si tu!"...Stii conversatiile alea de complezenta care se incheie cu un schimb de numere de telefon, de asrese de e-mail, pe care in timp ce le scrii te gandesti ca nu le vei folosi niciodata si ca le-ai luat degeaba? Sau "mai vorbim noi", in timp ce gandul tau completeaza "sper ca nu prea curand, eventual niciodata". Oamenii fac din astea mereu. Recent, in timp ce o tipa isi scria adresa de mail pe un biletel, imi venea sa-i spun de ce faci asta cand, la naiba, stii ca o faci degeaba, stim cu totii...Imi venea atat de tare sa-i spun incat m-am speriat ca va sosi curand ziua in care nu ma voi mai putea stapani. Ziua in care parintii mei vor fi ramas niste prosti educatori, ziua in care chestiile astea marunte si stupide care fac din noi niste bine-crescuti, niste prea-politicosi-pentru-a-mai-fi-sinceri le voi prinde in zbor si le voi trimite inapoi celor care mi le adreseaza. Nu, nu-mi place melodia asta, e preferata ta dar mie nu imi place, nu, nu o sa caut filmul asta, e o porcarie de duzina, nu , nu ies asta seara, nu am chef, nu, nu mai vreau sa aud cat esti de obosit, cat timp ai muncit, ce ti-ai mai cumparat, nu, nu-ti sta bine cu rochia asta si da, esti grasa!
De ce nu putem fi normali? De ce una gandim si alta spunem, in numele unei false politeti?Avem interese, nu? Nu ne place sa fim singuri, ne place sa fim mintiti, amagiti. Ce n-am da pentru unul care stie sa ne minta cum trebuie! De ce luam totul personal? Haha, de ce nu? Sa ajungi sa-mi dai sms-uri " de dragoste" din pur reflex, asta da progres! cuvinte goale pentru ca "da bine". Vreau sa-ti patezi cravata cu sos si sa razi, vreau sa vezi cat esti de grasa si sa te iei la misto, vreau sa spui ca te iubesc si sa simti. Vreau sa ne contrazicem o seara intreaga pe teme aberante si apoi sa facem dragoste, vreau ca nu sa fie nu si da sa fie da, vreau sa fim normali. Cate contacte s-ar anula daca am fi dintr-o data normali, cate certuri s-ar isca, cate orgolii ranite, cat rahat intre biscuiti. Normal nu inseamna nesimtit, lipsit de bun simt sau de tact, normal inseamna ca ceea ce gandesti sa se reflecte in ceea ce spui si ce faci. E mai mult decat greu, am incercat de atatea ori...Dar cand iese, impaiez nimicul, noaptea am somn si ziua am viata.

Mi-am reintalnit prima iubire

" Mi-am reintalnit prima iubire. Repet, ca sa resimtiti fiecare parfumul de atunci.Mi-am reintalnit prima iubire. cea de la optsprezece ani. Nu prima indragosteala de la 13 ani, nici prima relatie de la 24. Prima iubire de la optsprazece. Decorul era clasic, rasfoit in carti sau desenat in filme: la un botez am nimerit la masa fata-n fata . Prima iubire a fost pentru mine curata, ca albul camasii englezesti cu agatatoare pe care o purta, al carei miros am crezut ca-l regasesc ani de zile la alte femei. Am stat impreuna sase luni si am iubit-o cinci ani. Am rapit-o din biblioteca, am sarutat-o in toaleta, am muscat-o de cap, am plans cand a plans, am iubit mirosul ei, ochii, accentulei, minciunile ei, notele ei de studenta. Pe-atunci o iubire nu insemna ca faci echipa cu cineva. Pe-atunci cu o iubire iti gaseai pacea si-i faceai Craciun in fiecare zi. Sau asa credeai. Dar macar vroiai. Si uite-o cum sta in fata mea, curata ca o Scarlett O'Hara scrisa de Marqez. Uita-te la noi. Ea nici nu ne mai tine minte, rade rasfatata ca sa traiasca numai inspre afara. Eu sunt sarcastic si superior si tare ca sa pot gandi 13 ore la rece neincalzit de amintiri precum cea cu ea, ca sa-mi fac casa, ca sa fac fericita o femeie care sa-i semene. Ea e practica si te place numai cand esti tare. Eu in fata unei femei frumoase ma molesesc si ma intind zambind ca o dimineata de Duminica, ca un negru drogat din filme. Ea a iubit barbati prosti ca sa se invete minte, eu am iubit femei cares-au saturat sa m-alinte. Nu am face echipa niciodata........O experienta care m-a enervat. Asta inseamna ca sunt inca foarte tanar. Slava..." ......de M.D

Maramures. Intrebati si vi se va raspunde

Maramuresul este surprinzator si primitor pentru straini...inchisoare pentru cei din el. Inchisoare de reguli nescrise si etichete. Maramureseni sunt la fel de conservatori ca si Regina Angliei:))

I like to remember things my own way. How i remembered them, not necessarily the way they happend

Noh...am ispravit cu crearea blogului...first post:))) poi...sunt un maramuresean in Bucuresti, fara prea multi prieteni cu nervi,dorinte si putini oameni cu care sa le impartasesc. O sa incerc sa fiu sincera cu mine...fara nici o dorinta de a va impresiona, o sa ma descarc si o sa fiu o persoana cu mai putine riduri:P...E destul de interesant...imi public gandurile, problemele, pasiunile,aspiratiile si totusi am un soi de intimitate. Se spune ca cel mai bine te ascunzi in multime...cred ca asta fac eu acum:) ma ascund...cam atat pt moment...pentru ca sunt curioasa cum e mai departe:)